Profesorul care a comparat examenele pe care le dădeau bunicii noştri la matematică cu Evaluarea Naţională: Trebuie schimbat din rădăcini modul de predare

 

An după an, profesorul de matematică Sorin Borodi, de la Colegiul Naţional „Papiu Ilarian” din Dej primea de la părinţi aceeaşi întrebare: Domn` profesor, ce părere aveţi despre subiectele din acest an? S-a dat greu sau uşor?

 

„Mă simţeam ca un diletant. Subiectele au fost grele sau uşoare în funcţie de ce criteriu? Probabil că dacă ai fi întrebat mai mulţi profesorii, 50% dintre ei ar fi spus că au fost mai grele, 50% că au fost mai uşoare. În urmă cu trei ani, s-a produs un declic”, îşi aminteşte Borodi. Atunci s-a decis să strângă toate subiectele de la examenele de intrare la liceu - fie că se numeau de admitere, Capacitate sau Evaluare Naţională, care s-au dat de-a lungul timpului în România, să le evalueze cât mai obiectiv să să le noteze în funcţie de gradul de dificultate. Însă misiunea s-a dovedit a fi una complicată. 

 

„Sursele sunt foarte diverse sunt cel puţin patru sau cinci. Eu eram în posesia unora, nu foarte multe. Pe altele le-am găsit prin numerele vechi din Gazeta Matematică, iar unele mi-au fost trimise de profesori, în general profesori în vârstă, care le mai aveau încă. Nu era un loc în care să fie toate adunate, nu există o bază de date naţională care să fie adusă la zi”, spune profesorul. Această muncă de strângere a subiectelor a durat o vară întreagă. În urma ei a reuşit să găsească subiectele de la admiterea la un liceu militar date în 1933, dar şi marea majoritate a subiectelor date din 1954 până în 2017. Îl întreb despre subiectele din anul în care a dat el admiterea la liceu. 1980. În mod ironic, deocamdată lipseşte. 

După ce a făcut rost de subiecte, Borodi a început să stabilească criterii de notare unitară a dificultăţii pentru fiecare subpunct. A cerut apoi opinia altor profesori de matematică. Sistemul său de notare a fost confirmat, în cea mai mare parte, şi de ceilalţi profesori de matematică cu care s-a sfătuit. O opinie dată la prima vedere asupra dificultăţii poate să fie înşelătoare, crede profesorul: „De obicei, dacă ai doi itemi uşori unul după altul, ai tendinţa să crezi că tot subiectul a fost uşor şi să nu fie deloc aşa”. El acordă o notă fiecărui subpunct în parte, apoi face media notelor.

 

„Am vrut să pun un etalon la expresia de simplu sau complicat. Am zis: Cât de complicat? Să luăm o ecuaţie: x+4=10. Îi dau unu coeficientul de dificultate şi dacă a fost în 1950, şi dacă a fost în 2000. Următoarea ca grad de dificultate primeşte 2. Şi tot aşa până la 10”, spune Borodi, specialist în didactica matematicii. În subiectele date înainte de Revoluţie la examenul de admitere la liceu, întâlneai şi subiecte de 10, de olimpiadă, iar media generală pe examen era între 8 şi 9. După Revoluţie, numărul subpunctelor a început să crească, iar dificultatea să scadă dramatic. Borodi a notat-o în acest an cu 4,11. Un minim istoric. 

O şablonizare periculoasă de la an la an

 

„În afară de gradul de dificultate în sine, această cercetare arată cum au evoluat învăţământul, conţinuturile şi pretenţiile unui examen”, spune Borodi. Nu doar că subiectele sunt mult mai uşoare, dar ele respectă acelaşi şablon în fiecare an. Un şablon care, spune profesorul, îi descurajează pe copii să înveţe şi să gândească. 

 

„Există un grad extraordinar de mare de predictibilitatea a subiectelor de la an la an, e o şablonizare. Se ştie clar la ce subpunct va fi o expresie, la care este o problemă care să se rezolve prin ecuaţie. Sunt foarte previzibile, dacă iei evaluările naţionale din 2013 în clasă, ştii exact ce tip de subiect se va da la fiecare număr. E un schematism care în matematică nu e deloc bun. Asta îi îndeamnă pe părinţi, pe elevi şi, din câte am observat, şi pe mulţi profesori să pregătească potrivit acelui şablon de examen”, spune Borodi, care aîntâlnit elevi care spun: „Dar ce ce să facem asta că nu se dă la examen?”. 

 

Felul în care sunt formulate subiectele, dar şi felul în care este predată matematica în şcoala generală este făcut să îi descurajeze pe elevi. „Pentru copiii de această vârstă nu există lucruri în afara concretului, în afara realului. Şi ce li se cere să facă? Găsiţi un număr, găsiţi două numere, găsiţi trei numere. Culegerile şi auxiliarele abundă în aceste probleme cu totul şi cu totul neatractive. Iar astfel de cerinţe fără legătură cu realitatea şi cu viaţa au coborât până la clasa a patra. Copilul, oricât ar de entuziast, abandonează”, spune Borodi. 

Nu este astfel de mirare că, 

 

Citeşte tot articolul...