Este incredibil cum un colegiu etalon al învăţământului bucureştean, şi nu numai, ce găzduieşte anual un concurs internaţional de informatică, cu largă participare, să aibă săli de clasă cu mobilier care, probabil, nu a fost schimbat din anii '70.
M-am pierdut câteva clipe şi am retrăit imaginile sălilor de clasă din anii de liceu. Am făcut ochii roată căutând simbolul epocii, portretul tovarăşului cu urechile vizibile.
În rest, o doamnă dirigintă ce mi-a lăsat impresia unui pedagog dedicat, părinţi care ştiu ce vor şi ce să ceară de la şcoală, oameni care conştientizează că cea mai bună investiţie pe care o pot face este în educaţia propriilor copii. Deşi e adevăr absolut în cuvintele Majestăţii Sale, Regele Ferdinand I al României: „Nu zidurile fac o şcoală, ci spiritul care domneşte într-însa”, nu pot să nu m-arăt indignat de ignoranţa aleşilor locali, de toţi primarii care s-au perindat pe la primăria sectorului 1.
Sunt multe şcoli în Bucureşti ce au dotare materială de nivel european şi pentru care unele primării au găsit finanţare.
Nu e o simplă observaţie, e un început iniţiativă la care vreau să adere factori decidenţi care trebuie să mişte lucrurile.
Prof. Cătălin Osiceanu