Educaţia, în România, a mers la ralanti în ultimii 30 de ani.
Nu mai e un sectret pentru nimeni. E timpul schimbărilor profunde, aş spune totale. A spune că laşi în dezbatere publică o măsură pe care vrei s-o iei este o formalizare care prelungeşte cu încă puţin drumul spre normalitate. Dacă-i întrebaţi pe profesorii români care e calea schimbării, fiecare are varianta lui. Ar putea scrie fiecare câte o „lege a educaţiei”, iar punctele de vedere ar fi destul de divergente.

 

Sunt convins că actuala echipă a Ministrului Educaţiei are soluţii pentru schimbare. Nu ştiu dacă sunt bune. Oricum acest domeniu are aşa o dinamică a schimbării, încât nicio lege nu-i poate ţine pasul.

 

E TIMPUL ASUMĂRII POLITICE A REFORMEI ÎN EDUCAŢIE.
         Nu e prea devreme, dar nici prea târziu. Nu trebuie aşteptat rezultatul moţiunii de cenzură, nu trebuie acceptate compromisuri de dragul partidului, trebuie să simţi că ai chemare să faci ceea ce trebuie sau să pleci. Nu trebuie să ascultaţi cu urechea la tot felul de „specialişti” care „consiliază” cu „nu se poate”. Răspundeţi-le cu: „am crezut că vii să-mi spui cum se poate, iar dacă n-ai soluţii, nu eşti în măsură să-mi spui că nu se poate.”

 

        Să luăm exemple de la alţii: olandezii, dacă n-au avut pământ l-au scos din mare; chinezii şi-au construit un zid de mii de kilometri în calea nomanzilor, iar noi nu putem destructura o reţea ticăloşită care şi-a înfipt colţii în bugetul statului?! AM ÎNCREDERE CĂ SE POATE! NU MAI E TIMP, ACŢIONAŢI OAMENI BUNI ŞI ÎNCEPEŢI CU... ÎNCEPUTUL!

 

Prof. Cătălin OSICEANU

01.02.2020