„Un lucru ca să fie bine judecat, trebuie judecat de cei pricepuţi, iar nu de cei mulţi” (Platon).

 

„Trăim de ani de zile o nebunie a felului în care programele şcolare sunt concepute.

 

A inceput totul prin formalismul tradus de pedagogi: curriculum, (sau inexistentul curricule sau curricula), psihopedagogie,  competente de n feluri, etc. Pe cât trec anii şi nebuniile societăţii politice, sociale sau medicale, ne ating, devenim dependenţi de indivizi care işi insuşesc salvarea societatii. Iar acum, indivizi, fară nicio pregătire profesională în domenii ale educaţiei concrete, sau minimă experienţă,  măcar în cancelariile şcolilor, în pauze, hotărăsc, cuvîntul îmi place de pe vremuri,  directivele.

 

Suntem sufocaţi de realizatori tv sau indivizi fără cinstită experienţă didactică, complexaţi de propria experienţă a copilului lor in şcoală, de unii ministri cu experienţe delicate în ceea ce priveşte experienţa lor şcolară sau a copiilor lor.

 

 

Mi-e dor de vorbele bunicului meu, copil de cioban ajuns primar al Brasovului, atunci cand deveneam scolar: Radu să fi primul în clasă ca mine!. Ce am inţeles atunci? Să ajung în clasa la 7 dimineaţa când şcoala începea la 7:30.

 

Izbucnesc: am crescut intr-o familie exemplară de români, care de mai mult de 200 de ani, care şi-au castigat poziţia muncind in pregatirea lor, care au suferit în mizeria aşa zis comunistă, în care repetenţii generatiei lor au decis dispariţia lor şi imi e rusine că le-am pătat mândria lor. Am invatat acasa ca indiferent de vicisitudini de orice fel, daca esti impecabil în pregatire, orice sistem are nevoie de valoarea ta. Am ajuns la varsta senectutii, dupa o viaţă fară compromisuri majore, dar imi e rusine. Uneori si de cei care mă admiră.”

 

Profesor Radu Gologan

-05.02.2021-