Proba de matematică a Examenului de Evaluare Naţională 2026 este structurată pe trei secţiuni distincte.
Partea I şi Partea a II-a sunt subiecte de tip grilă, cu patru variante de răspuns, dintre care una singură este corectă. Partea I conţine subiecte de algebră, iar Partea a II-a conţine subiecte de geometrie. Aceste subiecte sunt, în general, accesibile şi necesită fie răspunsuri directe, fie rezolvări sumare. Obiectivul lor este evaluarea cunoştinţelor de bază acumulate de elevi pe parcursul claselor 5-8.
Plaja conţinuturilor este însă destul de largă, acoperind practic întreaga materie studiată în cei patru ani de gimnaziu. Tocmai din acest motiv, această parte a examenului este, din păcate, tratată cu superficialitate de o parte dintre elevi. În consecinţă, am asistat de-a lungul timpului la numeroase răspunsuri greşite date de copii care nu ar fi avut cum să rateze soluţia corectă dacă ar fi manifestat suficientă atenţie şi concentrare.
Pregătirea pentru aceste tipuri de exerciţii se poate realiza în două etape. Prima etapă constă în recapitularea noţiunilor de bază aferente fiecărui capitol, prin consultarea atentă a programei de examen. Recomand ca această activitate să se desfăşoare sub supravegherea şi îndrumarea unui profesor de matematică, pentru a evita omisiunile sau fixarea unor concepte greşite.
A doua etapă presupune rezolvarea unui număr suficient de teste de antrenament. Astfel de teste pot fi găsite, oferite gratuit, în culegerea electronică disponibilă la adresa: https://mate.info.ro/Stirea-1144-culegere-de-teste-de-antrenament-la-matematica-evaluarea-nationala-2024.html
Majoritatea testelor sunt însoţite de răspunsuri şi bareme de corectare, ceea ce permite elevilor să îşi facă o autoevaluare corectă: identificarea răspunsurilor eronate, stabilirea cauzelor greşelilor, apelarea la un profesor de matematică atunci când eroarea nu este clară. Recomand notarea acestui tip de exerciţii într-un carneţel, pentru a fi revizuite înainte de examen.
Subiectele grilă asigură 6 × 5 + 6 × 5 + 10 puncte din oficiu = 70 de puncte, ceea ce corespunde notei 7.
Unde se află, însă, restul punctelor care pot asigura atingerea notei 8,20? Răspunsul este mai simplu decât pare şi se află în structura Subiectului al III-lea.
Partea a III-a a examenului este destinată subiectelor cu rezolvare completă şi este considerată, în mod tradiţional, partea „mai dificilă” de către elevi. Numai că structura acestor subiecte, împărţite în mod egal în trei exerciţii de algebră şi trei de geometrie, include subpunctele a), care, în majoritatea cazurilor, sunt de acelaşi nivel de complexitate sau chiar mai uşoare decât exerciţiile de tip grilă. Aceste subpuncte asigură 6 × 2 = 12 puncte.
În total, punctajul obţinut prin rezolvarea corectă a subiectelor grilă şi a subpunctelor a) din Partea a III-a ajunge la 82 de puncte, adică nota 8,20.
În funcţie de pregătirea acumulată pe parcursul celor patru ani de studiu, pentru unii elevi atingerea acestei borne va fi relativ uşoară, în timp ce pentru alţii va fi necesar un efort suplimentar de recuperare a noţiunilor uitate sau insuficient asimilate. Din experienţa mea profesională pot spune că mulţi elevi reuşesc să atingă acest punctaj, dar, în acelaşi timp, nu puţini sunt cei care consideră că este o sarcină foarte simplă şi ajung să greşească tocmai pe fondul lipsei de concentrare.
Nota 8,20 nu este un obiectiv de elită, ci unul de strategie. Examenul de Evaluare Naţională nu penalizează cunoaşterea de bază, ci lipsa de atenţie şi de rigoare în rezolvarea cerinţelor.
Aceste consideraţii m-au determinat să prezint această analiză, bazată pe o experienţă îndelungată la clasă. Dacă articolul va prezenta interes, voi reveni cu o a doua parte, în care voi detalia cum se face trecerea la următorul nivel: stabilirea şi atingerea unei note mari, care să tindă spre nota maximă.
Prof. Cătălin Osiceanu
Profesor de matematică
mate.info.ro