În 1985, scriitorul Marin Sorescu publica o carte de cronici literare cu titlul pe care l-am preluat şi noi mai sus.
Metafora instrumentului muzical semnifica faptul că literatura, obiectul criticii literare, are fragilitatea, delicateţea şi sensibilitatea unei viori sau a unui pian, trebuie să-i respectăm gingăşia, să nu intrăm cu cizmele în ea. Voi prelungi acum această metaforă muzicală, şi sper că cititorii vor fi de acord, observând că şi cuvintele limbii române (ca şi ale oricărei alte limbi) au acelaşi statut fragil şi delicat ca al unei viori. Observaţi infinitatea de nuanţe prin care trece un cuvânt în funcţie de împrejurare, de context, de persoana care-l foloseşte. Trăim în limba noastră maternă şi nu ajungem să stăpânim decât o mică parte din comorile ei infinite.
Această introducere îmi permite acum sa trec la chestiunea pe care o am în vedere. Este vorba de dezbaterea actuală privind educaţia, planurile-cadru pentru gimnaziu.
Profesorul Radu Gologan a insistat cu dreptate asupra profitului imens pe care-l are, ca profesor universitar de matematică, prin folosirea ajutorului oferit de informatică, de exemplu prin preluarea unor softuri matematice. Exemplul dat de Profesorul Gologan este simptomatic pentru metabolismul general al disciplinelor celor mai diferite, metabolism in mare măsură ignorat de educaţia actuală. Matematica are o legătură strânsă nu doar cu informatica, ci cu aproape orice altă disciplină. Informatica este şi ea implicată azi în mai toate celelalte discipline. Să ne gândim, de exemplu, la internet, revoluţia informatică din ultimul deceniu al secolului trecut. Nu există niciun domeniu care să nu fie afectat esenţial de tehnologia internetului, cu consecinţe profunde privind modul de cunoaştere, inţelegere şi trăire umană, fapt vizibil cu precădere la noile generaţii, de la care avem de învăţat nu mai puţin decât au ele de la noi. Tocmai această instabilitate, această dinamică, acest metabolism al disciplinelor până mai ieri într-o relativă stabilitate, sunt ignorate atât de cele trei planuri cadru ale Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei cât şi de planul celor sase. La acesta din urmă, se vorbeşte, şi aici se produce intrarea cu cizmele în fragila semantică a limbii române, despre «unirea matematicii cu informatica la clasele V-VIII» iar în retorica televiziunii se face un pas mai departe, prin referire la «contopirea matematicii cu informatica». Ce trădare a realităţii!
Matematica şi informatica nu sunt discipline, ci paradigme universale ; limbajul, literatura, istoria, geografia, biologia etc, la fel. Nu o împărţire în teritorii delimitate, ci o întrepătrundere, o reţea de paradigme universale în care trebuie să discernem problemele, evenimentele, întrebările, rezultatele cele mai captivante şi să le aducem în atenţia noilor generaţii.