Grigore Gheba (n. 15 august 1912, Poieniţa, judeţul Râmnicu-Sărat — d. 6 septembrie 2004) a fost un general de armată şi profesor de matematică român. A scris peste 30 de culegeri de probleme de matematică, tipărite în peste 6 milioane de exemplare. Prima culegere sub semnătura sa a apărut în 1948; a fost o culegere de nivel elementar şi mediu, în special de algebră şi geometrie.
Strănepotul său, Dan Andrei Gheba, a fost de asemenea un matematician valoros.
Militar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
A urmat liceul la Râmnicu-Sărat. Apoi a făcut şcoala de ofiţeri la Bacău, obţinând gradul de sublocotenent. În 1936 s-a căsătorit cu Lilica Popescu. La începutul războiului a luptat pe front la artilerie împotriva ruşilor, în Transnistria. În 1942 a căzut prizonier şi a trecut prin 3 lagăre de prizonieri. A fost prizonier în lagărele din Siberia, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Grigore Gheba s-a înscris apoi în pizia Tudor Vladimirescu şi a luptat împotriva nemţilor. A fost rănit de două ori şi a primit 8 decoraţii.
Grigore Gheba a participat la luptele de la cotul Donului, o tragică operaţiune militară din istoria Armatei Române, unde au murit peste 150.000 de soldaţi. A scăpat cu viaţă, dar a fost capturat de ruşi şi ţinut prizonier un an.
După război, a fost numit prefect al judeţului interbelic Râmnicu-Sărat în 1947.[3]. Din cauza conflictelor cu autorităţile comuniste (Grigore Gheba a refuzat constant să devină membru al Partidului Comunist Român) a demisionat din funcţia de prefect şi s-a dedicat matematicii.
După experienţa administrativă nereuşită, a urmat Facultatea de Matematică de la Universitatea Bucureşti. Prima sa culegere de matematică a apărut în 1958, iar ultima în 2004, când împlinise deja 91 de ani. Faima lui Gheba a atins maximul prin anii 1975.
Considerat cel mai important autor de culegeri de matematică din România, Gheba a fost un om al cărui destin a fost presărat cu numeroase dezamăgiri. În 1975 i s-a interzis să-şi mai publice culegerile, din cauză că devenise prea celebru în propria-i ţară, lucru care i-a deranjat pe şefii partidului comunist.
În 1957, la doi ani după moartea primei soţii, s-a recăsătorit cu Lucreţia.
La 6 septembrie 2004, dimineaţa, a făcut un atac de cord. A murit fără să-şi termine noile culegeri pe care se pregătea să le publice.